O scrisoare
pierdută
Actul
1
Ion-Luca
Caragiale
Persoanele
ŞTEFAN TIPĂTESCU, prefectul judeţului
AGAMEMNON DANDANACHE, vechi luptător de la 48
ZAHARIA TRAHANACHE, prezidentul Comitetului
permanent, Comitetului electoral,
Comitetului şcolar, Comiţiului agricol şi al altor comitete şi comiţii
TACHE FARFURIDI, avocat, membru al acestor
comitete şi comiţii
IORDACHE BRÂNZOVENESCU, asemenea
NAE CAŢAVENCU, avocat, director-proprietar al
ziarului Răcnetul
Carpaţilor, prezident-fundator al Societăţii
enciclopedice-cooperative
“Aurora economică română”
IONESCU, institutor, colaborator la
acel ziar şi membru al
acestei societăţi
POPESCU, asemenea
GHIŢĂ PRISTANDA, poliţaiul oraşului
UN CETĂŢEAN TURMENTAT
ZOE TRAHANACHE, soţia celui de mai sus
UN FECIOR
ALEGĂTORI, CETĂŢENI,
PUBLIC
În capitala unui judeţ
de
munte, în zilele noastre
Actul I
(O anticameră bine
mobilată. Uşă în fund cu două ferestre mari de laturi. La
dreapta, în planul
din fund o uşă, la stânga altă uşă, în planul din
faţă. În stânga, planul
întâi, canapea şi un fotoliu.)
Scena I
TIPĂTESCU, puţin
agitat, se plimbă cu “Răcnetul Carpaţilor”
în mână; e în haine de odaie;
PRISTANDA în picioare, mai spre uşă, stă rezemat în
sabie
TIPĂTESCU
(terminând de citit o
frază din jurnal)
”... Ruşine pentru
oraşul
nostru să tremure în faţa unui om!... Ruşine pentru guvernul
vitreg, care dă
unul din cele mai frumoase judeţe ale României pradă
în ghearele unui
vampir!...” (indignat.) Eu vampir,
‘ai?... Caraghioz!
PRISTANDA
(asemenea)
Curat caraghioz!...
Pardon, să iertaţi, coane Fănică, că întreb: bampir... ce-i
aia, bampir?
TIPĂTESCU Unul... unul care
suge sângele poporului... Eu sug sângele
poporului!...
PRISTANDA Dumneata sugi
sângele poporului!... Aoleu!
TIPĂTESCU Mişel!
PRISTANDA Curat mişel!
TIPĂTESCU Murdar!
PRISTANDA Curat murdar!
TIPĂTESCU Ei! Nu s-alege!
PRISTANDA Nu s-alege!
TIPĂTESCU Cu toată dăscălimea
dumnealui, cu toată societatea moftologică a dumnealui... degeaba!
Să-mi rază
mie mustăţile!
PRISTANDA Şi mie!
TIPĂTESCU Dar în
sfârşit,
las-o asta! Lasă-l să urle ca un câine!
PRISTANDA Curat ca un câine!
TIPĂTESCU Începuseşi să-mi
spui istoria de aseară. (şade.)
PRISTANDA Cum vă spuneam
coane Fănică (se apropie), aseară, aţipisem niţel
după masă, precum e
misia noastră, că acuma dumneavoastră ştiţi că bietul poliţai n-are şi
el ceas
de mâncare, de băutură, de culcare, de sculare, ca tot
creştinul...
TIPĂTESCU Fireşte...
PRISTANDA Şi la mine, coane Fănică,
să trăiţi! Greu de tot... Ce să zici? Famelie mare, renumeraţie mică,
după
buget, coane Fănică. Încă d-aia nevastă-mea zice:
“Mai roagă-te şi tu de domnul
prefectul să-ţi mai mărească leafa, că te prăpădeşti de
tot!...” Nouă copii,
coane Fănică, să trăiţi! nu mai puţin... Statul n-are idee de ce face
omul acasă,
ne cere numai datoria; dar de! Nouă copii şi optzeci de lei pe lună:
famelie
mare, renumeraţie mică, după buget.
TIPĂTESCU
(zâmbind)
Nu-i vorbă, după buget e
mică, aşa e... decât tu nu eşti băiat prost; o mai
cârpeşti, de ici, de colo;
dacă nu curge, pică... Las’ că ştim noi!
PRISTANDA Ştiţi! Cum să nu ştiţi,
coane Fănică, să trăiţi! Tocma’ dumneavoastră să nu ştiţi!
TIPĂTESCU Şi nu-mi pare rău,
dacă ştii să faci lucrurile cuminte: mie-mi place să mă servească
funcţionarul
cu tragere de inimă... Când e om de credinţă...
PRISTANDA De credinţă, coane
Fănică, să trăiţi!
TIPĂTESCU Nu mă uit dacă se
foloseşte şi el cu o para, două... mai ales un om cu o familie grea.
PRISTANDA Nouă suflete, coane
Fănică, nouă, şi renumeraţie...
TIPĂTESCU După buget!...
PRISTANDA Mică, sărut mâna,
coane Fănică.
TIPĂTESCU Lasă, Ghiţă, cu
steagurile de alaltăieri ţi-a ieşit bine; ai tras frumuşel condeiul.
PRISTANDA
(uitându-se pe sine şi
râzând)
Curat condei! (luându-şi
numaidecât seama, naiv.) Adicăte, cum condei, coane
Fănică?...
TIPĂTESCU Contul jidanului
s-a plătit la Comitet pe patruzeci şi patru de steaguri.
PRISTANDA
(naiv)
Da.
TIPĂTESCU Ei?... s-a pus
patruzeci şi patru de steaguri?
PRISTANDA
(cu tărie)
S-a pus, coane Fănică, s-a
pus... Poate unul-două să le fi dat vântul jos...
da’ s-a pus...
TIPĂTESCU Patruzeci şi patru?
PRISTANDA Patruzeci şi patru
în cap, coane Fănică.
TIPĂTESCU
(râzând)
Nu umbla cu mofturi, Ghiţă.
Nu m-am plimbat eu la luminaţie în trăsură cu Zoe şi cu nenea
Zaharia în tot
oraşul? Tocmai ea, cum e glumeaţă, zice: “Ia să-i numărăm
steagurile lui Ghiţă”...
PRISTANDA
(mâhnit)
Îmi pare rău! Tocmai
coane
Joiţica, tocmai dumneei, care de!... Să ne aşteptăm de la dumneei la o
protecţie...
TIPĂTESCU Apoi, ea n-a zis-o
cu răutate, a zis-o în glumă. Nu ştie şi nenea Zaharia şi ea
că eşti omul
nostru...
PRISTANDA Al dumneavoastră,
coane Fănică, şi al coanii Joiţichii, şi al lui conul Zaharia... Ei? Şi
le-aţi
numărat, coane Fănică?... Ei? Aşa e? Patruzeci şi patru...
TIPĂTESCU Vreo paispce...
cinspce.
PRISTANDA Apoi să le numărăm,
coane Fănică; să le numărăm; două la prefectură.
TIPĂTESCU Două...
PRISTANDA Două pe piaţa lui
11 Fevruarie...
TIPĂTESCU Patru...
PRISTANDA
(căutând în
gând)
Două la primărie...
TIPĂTESCU Şase...
PRISTANDA
(acelaşi loc)
Unul la şcoala de băieţi...
TIPĂTESCU Şapte...
PRISTANDA Unul... la şcoala
de fete...
TIPĂTESCU Opt...
PRISTANDA Unul la spital...
TIPĂTESCU Nouă...
PRISTANDA Două... la
catrindală, la Sf. Niculae...
TIPĂTESCU Unsprezece.
PRISTANDA Două la prefectură...
paispce...
TIPĂTESCU
(râzând)
Le-ai mai numărat pe ale
de la prefectură.
PRISTANDA Nu, coane Fănică, să
trăiţi! (continuă repede, pe nerăsuflate.) Două la
primărie, optspce,
patru la şcoli, douăzeci şi patru, două la catrindală la Sf. Niculae,
treizeci...
TIPĂTESCU
(râzând)
Le-ai mai numărat o dată
pe toate astea şi aduni rău...
PRISTANDA Doamne păzeşte,
coane Fănică, să trăiţi, patruzeci şi patru, în cap...
patruzeci şi patru...
Cum zic, unul-două, poate vântul... ori cine ştie...
TIPĂTESCU
(râzând)
Ghiţă... apoi nu mă orbi
de la obraz aşa.
PRISTANDA
(schimbând deodată
tonul,
umilit şi naiv)
Famelie mare... renumeraţie
după buget mică...
TIPĂTESCU
(uitându-se la ceas)
Ia să lăsăm steagurile,
Ghiţă...
PRISTANDA Curat să le lăsăm,
coane Fănică.
TIPĂTESCU Spune odată istoria
de-aseară, că mă grăbesc.
PRISTANDA Bine ziceţi, coane
Fănică. Aseară pe la zece şi jumătate, mă duc acasă, îmbuc
ceva şi mă dau aşa
pe-o parte să aţipesc numai un minuţel, că eram prăpădit de ostenit de
la foc.
Nevasta zice, pardon: “Dezbracă-te Ghiţă, şi te
culcă”. Eu, nu; eu, la datorie,
coane Fănică, zi şi noapte la datorie. Aşa, mă scol cam pe la douăspce
fără un
sfert, şi, pardon, mă dezbrac de mondir, scoţ chipiul, mă-mbrac
ţivileşte şi
plec... la datorie, coane Fănică. Până să plec se făcuse vreo
unul după douăspce.
O iau prin dosul primăriei, şi apuc pe maidan ca să ies la bariera
“Unirii”.
Când dau să trec maidanul, văz lumină la ferestrele de din
dos ale lui d. Nae
Caţavencu, şi ferestrele vraişte. Ulucile înalte... dacă te
sui pe uluci, poţi
intra pe fereastră în casă. Eu, cu gândul la
datorie, ce-mi dă în gând ideea?
Zic: ia să mai ciupim noi ceva de la onorabilul, că nu strică... şi
binişor, ca
o pisică, mă sui pe uluci şi mă pui s-ascult: auzeam şi vedeam cum
v-auz şi
m-auziţi, coane Fănică, ştiţi ca la teatru.
TIPĂTESCU Ei, ce?
PRISTANDA Jucaseră stos.
TIPĂTESCU Cine era?
PRISTANDA Cine să fie? Dăscălimea:
Ionescu, Popescu, popa Pripici...
TIPĂTESCU Şi popa?
PRISTANDA Da, popa şi d. Tăchiţă,
şi Petcuş, şi Zapisescu, toată gaşca-n păr. Jocul era pe isprăvite...
şi fumărie
de tutun... ieşea pe fereastră ca de la vapor. Mai juca popa şi cu
Petcuş. Ăilalţi
şedeau de vorbă.
TIPĂTESCU Şi Caţavencu mă-njura?
PRISTANDA Grozav, coane Fănică,
pe guvern şi pe dv.... şi-şi număra voturile.
TIPĂTESCU Dăscălimea, popa şi
moflujii.
PRISTANDA Curat moflujii!
TIPĂTESCU Las’ că le dau eu
voturi.
PRISTANDA Da’ să vedeţi ce
s-a-ntâmplat... coane Fănică. Din vorbă-n vorbă, Caţavencu
zice: “Mă prinz cu
d-voastră că o să voteze cu noi cine cu gândul nu
gândiţi, unul pe care contează
bampirul - şi acolo, pardon, tot bampir vă zicea - pe care contează
bampirul ca
pe Dumnezeu... şi când l-om avea pe ala, i-avem pe toţi... Ia
ascultaţi
scrisoarea asta”... şi scoate o scrisorică din portofel...
“Ia ascultaţi...”
Diavolul de popă, n-are de lucru? Se scoală repede de la joc şi zice:
“Să mă-ngropi,
sufletul meu, Năică, nu citi... stăi, s-o ascult şi eu... să-mi aprinz
numai ţigara...”
Şi, coane Fănică, se scoală de la joc, aprinde chibritul, trage din
ţigară şi
vine să arunce chibritul aprins pe fereastră drept în ochii
mei... Mă trag
înapoi, alunec de pe uluci şi caz pe maidan, peste un
dobitoc, care pesemne
trece ori şedea lângă uluci. Dobitocul începe să
strige, toţi din casă sar năvală
la fereastră; eu, cum căzusem, mă ridic degrabă, o iau pituliş pe
lângă uluci şi
intru în curtea primăriei.
TIPĂTESCU
(interesându-se de
povestire)
Ei?
PRISTANDA M-am maiîntors eu,
dar închiseseră ferestrele şi lăsaseră perdelele.
TIPĂTESCU Cine să fie? Ce
scrisoare? Nu pricep... Ghiţă, eu trebuie să mă duc la dejun, să nu fac
pe
nenea Zaharia şi pe Zoe să m-aştepte. Ei nu dejunează fără mine, şi
nenea
Zaharia nu iese înainte de dejun. Şi mai ales cum e Zoe
nerăbdătoare...
PRISTANDA Ce-mi ordonaţi,
coane Fănică?
TIPĂTESCU Să-mi afli ce
scrisoare e aia şi de cine e vorba.
PRISTANDA Ascult, coane Fănică.
TIPĂTESCU Dacă s-ar putea să
punem mâna şi pe firul ăsta, - nu doar că mi-e teamă de
intrigile proaste ale
lui Caţavencu, - dar n-ar fi rău să-l dezarmăm cu
desăvârşire, ş-apoi să-l lucrăm
pe onorabilul!
PRISTANDA Curat să-l lucrăm!
TIPĂTESCU Stăi un minut până
să-mi schimb haina; ieşim împreună; am să-ţi mai spun ceva.
PRISTANDA Stau, coane Fănică.
(Tipătescu iese în
stânga.)
Scena II
PRISTANDA
(singur)
Grea misie, misia de poliţai...
Şi conul Fănică cu coana Joiţica mai stau să-mi numere steagurile...
Tot vorba
bietei neveste, zice: “Ghiţă, Ghiţă, pupă-l în bot
şi-i papă tot, că sătulul nu
crede la ăl flămând...” Zic: curat! De-o pildă,
conul Fănică: moşia moşie, foncţia
foncţie, coana Joiţica, coana Joiţica: trai, neneaco, cu banii lui
Trahanache... (luându-şi seama)
babachii... Da’ eu, unde? Famelie mare,
renumeraţie după buget mică. (şase în fund pe un
scaun la o parte.)
Scena III
ZAHARIA TRAHANACHE, GHIŢĂ
PRISTANDA, apoi TIPĂTESCU şi ZOE
TRAHANACHE
(intră prin fund, fără să
ia seama la Ghiţă, care se ridică răpede la intrare. Trahanache e
mişcat)
A! Ce coruptă soţietate!...
Nu mai e moral, nu mai sunt prinţipuri, nu mai e nimic: enteresul şi
iar
enteresul... Bine zice fiu-meu de la facultate alaltăieri în
scrisoare: vezi,
tânăr tânăr, dar copt, serios băiat! Zice:
“Tatiţo, unde nu e moral, acolo e
corupţie, şi o soţietate fără prinţipuri, va să zică că nu le
are!”... Auzi
d-ta mişelie, infamie. (vede pe Ghiţă.) Aici erai
Ghiţă? (se stăpâneşte.)
PRISTANDA Aici, sărut mâna,
coane Zahario.
TRAHANACHE Fănică a ieşit?
PRISTANDA Ba nu, coane
Zahario, vine numaidecât momental, e dincolo... A! Iată conul
Fănică.
TIPĂTESCU
(cu pălăria şi haina de
oraş vine din stânga, e surprins la vederea lui Zaharia)
Neica Zaharia! Cum se
poate? Ai ieşit înainte de dejun? Ce e?
TRAHANACHE E comedie, mare
comedie, Fănică, stăi să-ţi spui. (îi face semn să
expedieze pe Pristanda.)
PRISTANDA
(răpede)
Mai aveţi ceva să-mi
ordonaţi, coane Fănică?
TIPĂTESCU Nu... Nu uiţi de
ce-am vorbit. Trebuie să avem dezlegarea istoriei cât mai
degrabă.
PRISTANDA Ascult.
TIPĂTESCU Nene Zahario, e
lung ce ai să-mi spui? Nu mi-o poţi spune la dejun?
TRAHANACHE Ai puţintică răbdare...
Nu trebuie să ştie Joiţica... E comedie mare, Fănică. (şede
pe canapea, cu
spatele spre fund.)
TIPĂTESCU
(uitându-se la ceas)
Atuncea treci, Ghiţă, pe
la nenea Zaharia p-acasă şi lasă-i vorbă coanei Joiţichii - nu-i aşa,
nene
Zahario? - Să fie aşa de bună să nu se supere dacă om
întârzia de la dejun...
avem ceva politică de vorbit între bărbaţi.
PRISTANDA Ascult, coane Fănică.
(Pristanda pleacă spre fund. Tipătescu se întoarce
spre Trahanache şi coboară.
Când Pristanda vrea să iasă prin fund, uşa din dreapta se
deschide puţin, Zoe
scoate capul, cheamă pe Pristanda: “Pst! Pst! şi
închide repede uşa. Tipătescu
se întoarce şi îl vede pe Pristanda lângă
uşa din dreapta.)
TIPĂTESCU ’Ai? Un’ te
duci?
PRISTANDA
(făcându-i semn să
tacă şi
arătându-i pe Trahanache)
Unde mi-aţi ordonat.
TIPĂTESCU
(fără a înţelege)
De ce nu ieşi prin faţă?
PRISTANDA
(urmându-şi jocul)
Da, prin faţă... (se-ntoarce
spre uşa din fund. Tipătescu se-ntoarce iar spre Trahanache. Jocul Zoii
se
repetă. Fănică se-ntoarce iar. Ghiţă, care este iar lângă uşa
din dreapta, iese
năvală pe acolo. Tipătescu, dând din umeri, fără să-nţeleagă,
se coboară să şază
pe fotoliu, lângă Trahanache.)
Scena IV
TIPĂTESCU, TRAHANACHE
TIPĂTESCU Ei! Neică Zahario,
ce e? Ia spune, te văz cam schimbat!...
TRAHANACHE Ai puţintică răbdare,
să vezi... Azi-dimineaţă, pe la opt şi jumătate, intră feciorul
în odaie, -
nici nu-mi băusem cafeaua, - îmi dă un răvăşel şi-mi zice că
aşteaptă răspuns...
De la cine era răvăşelul?
TIPĂTESCU De la cine?
TRAHANACHE De la onorabilul
d. Nae Caţavencu.
TIPĂTESCU De la Caţavencu?
TRAHANACHE Zic: ce are a face
Caţavencu cu mine şi eu cu Caţavencu, nici în clin, nici
în mâneci, ba chiar
putem zice, dacă considerăm după prinţipuri, dinpotrivă.
TIPĂTESCU Fireşte... Ei?
TRAHANACHE Stăi, să vezi. (scoate
un răvăşel din buzunar şi-l dă lui Tipătescu.)
TIPĂTESCU
(luând răvăşelul şi
citind)
”Venerabilul d.
Zaharia
Trahanache, prezident al Comitetului permanent, al Comitetului şcolar,
al
Comitetului electoral, al Comiţiului agricol şi al altor comitete şi
comiţie...
Loco. (scoate hârtia din plic.)
Venerabile domn, în interesul onoarii
d-voastre de cetăţean şi de tată de familie, vă rugăm să treceţi astăzi
între
orele 9 jum. şi 10a.m. pe la biuroul ziarului “Răcnetul
Carpaţilor” şi sediul
Societăţii Enciclopedice-Cooperative “Aurora Economică
Română” unde vi se va
comunica un document de cea mai mare importanţă pentru d-voastră... Al
d-voastre devotat, Caţavencu, director-proprietar al ziarului
“Răcnetul Carpaţilor”,
prezident fundator al Societăţii Enciclopedice-Cooperative
“Aurora Economică
Română”...” Ei? Ce document?
TRAHANACHE Ai puţintică răbdare!
Să vezi... M-am gândit: să nu mă duc... să mă duc... să nu mă
duc... ia, numai
de curiozitate, să mă duc, să văz ce moft mai e şi ăsta. Mă
îmbrac degrabă, Fănică,
şi mă duc.
TIPĂTESCU La Caţavencu?
TRAHANACHE Stăi, să vezi...
la Caţavencu. - Cum intru se scoală cu respect şi mă pofteşte pe fotel.
“Venerabile”-n sus,
“venerabile”-n jos. “Îmi pare
rău, că ne-am răcit împreună,
zice el, că eu totdeauna am ţinut la d-ta ca la capul judeţului
nostru...” şi
în sfârşit o sumă de delicateţuri... Eu serios,
zic: “Stimabile, m-ai chemat să-mi
arăţi un docoment, arată docomentul!” Zice: “Mi-e
teamă, zice, că o să fie o
lovitură dureroasă pentru d-ta, şi ar fi trebuit să te pregătesc mai
dinainte,
d-ta un bărbat aşa de, şi aşa de...” şi iar delicateţuri. Zic
iar: “Stimabile,
ai puţintică răbdare, docomentul”... El iar: “...că
de, damele...” Să vezi unde
vrea să m-aducă mişelul!... Biata Joiţica! Să nu cumva să-i spui, să nu
care
cumva să afle! Cum e ea simţitoare!...
TIPĂTESCU Ce! A cutezat?
Mizerabilul (se ridică turburat.)
TRAHANACHE
(oprindu-l)
Stăi, să vezi! “...că
de,
damele, zice, nu înţeleg totdeauna meritele şi calităţile
morale ale bărbatului,
şi respectul care va să zică, ce trebuie să-i poarte...”
În sfârşit (Tipătescu
fierbe) ce s-o mai lungesc degeaba! După ce-i pui piciorul
în prag şi-i
zic: “Ia ascultă, stimabile, ai puţintică răbdare:
docomentul!” vede mişelul că
n-are încotro, şi-mi scoate o scrisorică... Ghiţi a cui şi
către cine?
TIPĂTESCU
(de abia stăpânindu-şi
emoţia)
A cui? A cui, nene
Zahario?
TRAHANACHE Stăi să vezi. (răspicat
şi râzând.) A ta cătră nevastă-mea, cătră
Joiţica! Scrisoare de amor în
toată regula... ‘Ai? Ce zici d-ta de asta?
TIPĂTESCU
(turburat rău)
Nu se poate, nu se poate!
TRAHANACHE Am citit-o de zece
ori poate: o ştiu pe dinafară! Ascultă: “Scumpa mea Zoe,
venerabilul (adică eu)
merge deseară la întrunire (întrunirea de
alaltăieri seara). - Eu (adică tu)
trebuie să stau acasă, pentru că aştept depeşi de la Bucureşti, la care
trebuie
să răspunz pe dată; poate chiar să mă cheme ministrul la telegraf. Nu
mă aştepta,
prin urmare, şi vino tu (adică nevastă-mea, Joiţica), la cocoşelul tău
(adică
tu) care te adoră, ca totdeauna, şi te sărută de o mie de ori,
Fănică...” (priveşte
lung pe Tipătescu, care e în culmea agitaţiei.)
TIPĂTESCU
(plimbându-se
înfuriat)
Nu se poate! O să-i rup
oasele mizerabilului!... Nu se poate!
TRAHANACHE
(placid)
Fireşte că nu se poate;
dar ţi-ai fi închipuit aşa mişelie... (cu candoare.)
Bine frate, înţeleg
plastografie, până unde se poate, dar până aci nu
înţeleg... Ei, Fănică, să
vezi imitaţie de scrisoare! Să zici şi tu că e a ta, dar să juri, nu
altceva, să
juri! (oprindu-se şi privind pe Tipătescu, care se plimbă cu
pumnii încleştaţi;
cu mirare şi ciudă.) Uite-te la el cum se turbură! Lasă,
omule, zi-i mişel şi
pace! Ce te aprinzi aşa? Aşa e lumea, n-ai ce-i face n-avem s-o
schimbăm noi.
Cine-şi poate închipui până unde poate merge
mişelia omului!
TIPĂTESCU
(acelaşi joc)
Mizerabilul!
TRAHANACHE Măi omule, ai puţintică
răbdare, zi-i ce i-am zis eu: “Eşti tare, stimabile, la
machiaverlicuri, tare,
n-am ce să zic; dar nu ţi-ai găsit omul...” Ei, dacă a văzut
că nu i se trece
cu mine, ştii la ce-a ajuns? Mi-a spus că, dacă nu dau eu importanţă
lucrului,
o să-i dea publicul, pentru că scrisoarea o să se publice duminică la
gazată şi
o să fie pusă în cercevea, ca s-o vază oricine-o pofti.
TIPĂTESCU
(turbat)
Îl împuşc!
Îi dau foc!
trebuie să mi-l aducă aci numaidecât, viu ori mort, cu
scrisoarea. (se răpede
în fund.) Ghiţă! Ghiţă! Să vie poliţaiul!
TRAHANACHE
(după el până
în fund)
Ai puţintică.
(întorcându-se singur în scenă.)
E iute! n-are cumpăt. Aminteri bun băiat,
deştept, cu carte, dar iute, nu face pentru un prefect.
Într-o soţietate fără
moral şi fără prinţip... trebuie să ai şi puţintică diplomaţie!
TIPĂTESCU
(întorcându-se
din fund)
Infamul! Canalia!
TRAHANACHE Ei, astâmpără-te
omule, şi lasă odată mofturile, avem lucruri mai serioase de vorbit.
Deseară e
întrunire. S-a hotărât? Punem candidatura lui
Farfuridi? Ce facem? - Deseară,
am aflat că dăscălimea cu Caţavencu şi cu toţi ai lor vor să facă
scandal.
Trebuie să-i spunem lui Ghiţă să îngrijească. Mişelul de
Caţavencu o să ia
deseară cuvântul ca să ne combată...
TIPĂTESCU
(fierbând mereu)
Nu te teme, nene Zahario,
deseară d. Caţavencu nu o să fie la întrunire, o să fie
în altă parte - la păstrare.
TRAHANACHE ’Aide, mergi la
dejun?
TIPĂTESCU Nu, neică Zahario,
mulţumim, am treabă. Du-te dumneata singur; sărutări de mâini
coanii Joiţichii.
TRAHANACHE Bine, dar la prânz
desigur. Deseară eu mă duc la întrunire, trebuie să stai cu
Joiţica, i-e urât
singură. După întrunire avem preferanţă...
TIPĂTESCU
(ameţit)
Da, neică Zahario.
TRAHANACHE La revedere, Fănică.
TIPĂTESCU La revedere, neică
Zahario...
TRAHANACHE
(mergând spre uşe,
condus
de Tipătescu)
Şi nu te mai turbura, neică,
pentru fitece mişelie. Nu vezi tu cum e lumea noastră? Într-o
soţietate fără
moral şi fără prinţip, nu merge s-o iei cu iuţeală, trebuie să ai (cu
fineţă)
puţintică răbdare... (iese în fund.)
Scena V
TIPĂTESCU, apoi ZOE
TIPĂTESCU
(vine ameţit şi-mpleticindu-se
din fund şi cade pe un scaun cu capul în mâni)
Ce să fac? Ce să fac? Şi
nu mai vine Ghiţă!...
ZOE
(ieşind din dreapta
misterios şi coborând repede lângă el)
Fănică! Fănică!
TIPĂTESCU
(ridicându-se iute)
Zoe!... Ştii?
ZOE
(dezolată)
Ştiu! Sunt nenorocită, Fănică.
Ştiu... am fost dincolo în odaie, am intrat pe scăricica din
dos... Am venit
numaidecât după Zaharia. N-am avut curaj să dau ochii cu el,
măcar că nu
crede... Am auzit tot, tot, tot. Sunt nenorocită, Fănică...
Când a plecat Ghiţă,
l-am chemat dincolo (Tipătescu înţelege),
i-am spus tot: numai el ne
poate scăpa.
TIPĂTESCU De unde aflaseşi?
ZOE Eu am ştiut numaidecât
după Zaharia... Uite!... (îi dă o scrisoare. Scena
aceasta se face cu multă
nervozitate.)
TIPĂTESCU
(citind)
”Stimabilă doamnă, la
redacţia noastră se află un document iscălit de amabilul nostru prefect
şi
adresat d-voastre. Acest document vi s-ar putea ceda în
schimbul unui sprijin
pe lângă amabilul în cestiune. Binevoiţi dar a
trece îndată pe la biuroul
nostru, spre a regula această afacere într-un chip mulţumitor
pentru amândouă părţile...”
- (cu desperare.) Cum? Cum? Când ai
pierdut biletul, Zoe?
ZOE
(înecată)
Nu ştiu... alaltăieri
sera, când am plecat de la tine, îl aveam;
când am ajuns acasă, nu ştiu dacă-l
mai aveam; poate să fi scos batista pe drum şi mi-a căzut scrisoarea:
le aveam
tot într-un buzunar!
TIPĂTESCU A! Ce nenorocire!
ZOE M-am dus la Caţavencu...
de la el veneam acuma. Mi-a propus să-mi dea înapoi
scrisoarea, cu condiţie să-i
asigurăm alegerea. Aminteri, publică scrisoarea poimâine...
TIPĂTESCU
(în prada agitaţiei)
Lupta este desperată. Vrea
să ne omoare, trebuie să-l omorâm!... Şi nu mai vine Ghiţă...
ZOE Pe Ghiţă l-am trimes eu
la Caţavencu, să-i cumpere scrisoarea cu orice preţ.
TIPĂTESCU Care va să zică Ghiţă
e acolo?
ZOE Desigur. (se aude
zgomot.)
TIPĂTESCU El trebuie să
fie... (se răpede la uşa din fund, o deschide şi se trage
iute înapoi.)
A! Ascunde-te... degrabă. (o duce repede şi ies
amândoi prin stânga.)
Scena VI
FARFURIDI,
BRÂNZOVENESCU, intrând misterios din fund; apoi
TIPĂTESCU din stânga
BRÂNZOVENESCU Poate să nu fie
tocmai aşa; poate că e o manoperă... o manoperă grosolană, ca să
intimideze pe
câţiva nehotărâţi...
FARFURIDI
(cu intenţie fină)
Pe venerabilul d.
Trahanache l-am văzut intrând la Caţavencu, astăzi pe la
zece, când mă duceam
în târg... Eu, am n-am să-ntâlnesc pe
cineva, la zece fix mă duc la târg...
BRÂNZOVENESCU Ei!
FARFURIDI Pe respectabila
madam Trahanache am văzut-o ieşind de la Caţavencu tot astăzi pe la
unsprezece,
când mă-ntorceam din târg... Eu, am n-am clienţi
acasă, la unsprezece fix mă-ntorc
din târg...
BRÂNZOVENESCU Nu-nţeleg.
FARFURIDI Cum nu-nţelegi? La
unsprezece fix...
BRÂNZOVENESCU Nu frate, nu-nţeleg
daraverile astea cu opoziţia! Tu ai văzut pe Trahanache
întâi, pe urmă pe madam
Trahanache, şi eu adineaori am văzut pe poliţaiul, pe Ghiţă,
intrând la Caţavencu...
FARFURIDI
(cu intenţie)
BRÂNZOVENESCU
(cu îndoială)
Să fie trădare la mijloc?
‘Ai?
FARFURIDI Eu merg şi mai
departe şi zic: trădare să fie, dacă o cer interesele partidului, dar
s-o ştim şi
noi!...
BRÂNZOVENESCU Prefectul
trebuie să ne dea cheia comediei ăştia... Iacătă-l...
TIPĂTESCU
(venind din stânga
turburat şi dându-şi aer silit de degajare)
Salutare, salutare,
stimabile!
BRÂNZOVENESCU
(aparte)
E galben!
FARFURIDI
(aparte)
Ce roşu s-a făcut. (tare.)
Salutare, salutare, onorabile...
TIPĂTESCU
(oferindu-le locuri)
Ia poftiţi, ia poftiţi, mă
rog.
BRÂNZOVENESCU Mulţumim, mulţumim,
stimabile, dar ne cam grăbim: sunt douăsprece trecute.
FARFURIDI Şi eu, am n-am
înfăţişare,
la douăsprece trecute fix mă duc la tribunal...
BRÂNZOVENESCU Uite de ce e
vorba, stimabile, să fim scurţi. Prin târg... se spune...
FARFURIDI Adică, dă-mi voie,
să fim expliciţi; mie îmi place să pun punctele pe i... Se
aude...
BRÂNZOVENESCU Se aude... cum
că partidul nostru dă la colegiul II ajutor lui Caţavencu...
TIPĂTESCU
(mişcat)
Care partid? Care Caţavencu?
BRÂNZOVENESCU Cum care
partid?
FARFURIDI Adică partidul
nostru: madam Trahanache, dumneata, nenea Zaharia, noi şi ai noştri...
să ducem
pe braţe pe d. Caţavencu.
TIPĂTESCU Şi cine spune asta?
(râde silit.)
BRÂNZOVENESCU Nu râde,
stimabile, nu râde; a început să se vorbească...
FARFURIDI Şi de!... Ce să
zicem! Lumea are pentru ce să intre la bănuieli.
BRÂNZOVENESCU D. Trahanache
la vizită la d. Caţavencu...
TIPĂTESCU Ei?
FARFURIDI Madam Trahanache la
vizită la d. Caţavencu...
TIPĂTESCU Ei?
BRÂNZOVENESCU D. Ghiţă poliţaiul
la vizită la d. Caţavencu...
FARFURIDI De unde şi până
unde?
BRÂNZOVENESCU Noi, ce să
zicem - ne temem de ce spune lumea...
TIPĂTESCU
(nervos)
Ei, ce spune lumea?
FARFURIDI Vrei să vorbesc
curat şi desluşit, stimabile? Ne temem de trădare... Na!
TIPĂTESCU
(după ce s-a întors
când
la unul când la altul, supărat cătră Farfuridi)
Amice, d-le Farfuride, nu ţi
se pare d-tale că te faci mai catolic decât Papa?
FARFURIDI Da, când e vorba de
prinţipuri, stimabile, da, mă faci, adică nu, nu mă fac, sunt
când e vorba de
asta, sunt mai catolic decât Papa...
TIPĂTESCU
(supărat)
Domnilor, nu primesc acasă
la mine astfel de observaţii, pe care, daţi-mi voie să vă spui, le
consider ca
nişte insulte...
FARFURIDI Să nu ne iuţim,
stimabile...
TIPĂTESCU Cum să nu mă iuţesc,
onorabile? D-voastră veniţi la mine acasă, la mine, care mi-am
sacrificat
cariera şi am rămas între d-voastră, ca să vă organizez
partidul -căci fără
mine, trebuie să mărturisiţi, că d-voastră n-aţi fi putut niciodată să
fiţi un
partid — d-voastră veniţi la mine acasă să mă numiţi pe faţă
trădător... A!
asta nu pot să v-o permit...
BRÂNZOVENESCU
(scoţând o
hârtie din
buzunar)
Mă rog, iată ce se
împarte
acum prin târg, din partea lui d. Caţavencu... E tipărit,
stimabile!
TIPĂTESCU
(mişcat, îi smulge
hârtia)
Tipărit?
FARFURIDI
(smulgându-i-o el)
Da, tipărit, dă-mi voie...
(citeşte.) “Dăm ca pozitivă ştirea cum că
desigur candidatura amicului
nostru politic d. Caţavencu, prezidentul grupului
independent, este pusă
la adăpost de orice loviri din partea administraţiei. Din
contra, avem
cuvinte puternice pentru a crede că atât
bătrânul şi venerabilul
d. Trahanache, prezidentul Comitetului electoral, cât şi junele
şi
onorabilul nostru prefect, ar fi convinşi în
fine că în împrejurările
prin care trece ţara, judeţul nostru nu poate fi mai bine reprezentat
decât de
un bărbat independent ca amicul nostru d. Ca-ţa-ven-cu...
D. Caţavencu
va lua cuvântul la întrunirea de deseară...
Comitetul grupului independent.” (vorbit.)...
Aud?
TIPĂTESCU
(aparte)
Nu mai rămâne nici o
clipă
de pierdut. (tare.) Domnilor, vă rog, nişte afaceri
importante mă cheamă
numaidecât la telegraf... Mă scuzaţi... dar... (merge
la o masă şi trage
clopoţelul, apoi iese în fund.)
BRÂNZOVENESCU Aşa scurt?
FARFURIDI Adică, cum am zice,
poftiţi pe uşe afară... Bine?
TIPĂTESCU
(apare în fund cu un
fecior)
Unde e Ghiţă?
FECIORUL L-am căutat în tot
târgul, coane Fănică, nu e. (vorbesc
încet în fund.)
BRÂNZOVENESCU
(care a vorbit încet
cu
Farfuridi)
’Aide la Trahanache...
Aici am aflat tot... ‘Aide...
FARFURIDI Brânzovenescule,
mi-e frică de trădare... Câte ceasuri sunt?
BRÂNZOVENESCU Douăsprece
trecute...
FARFURIDI Douăsprece
trecute?... Eu, la douăsprece trecute fix...
TIPĂTESCU
(coborând
între ei)
Astfel dar, d-lor...
BRÂNZOVENESCU Ne ducem, ne
ducem, stimabile, nu voim să facem deranj...
FARFURIDI
(grav)
Ne ducem, dar
gândeşte-te
stimabile, că suntem membrii aceluiaşi partid... Cum ziceam adineaori
amicului
Brânzovenescu: trădare să fie (cu oarecare emoţie)
dacă cer interesele
partidului, dar s-o ştim şi noi... De aceea eu totdeauna am repetat cu
străbunii
noştri, cu Mihai Bravul şi Ştefan cel Mare: iubesc trădarea (cu
intenţie),
dar urăsc pe trădători... (schimbând tonul, cu
dezinvoltură.) Salutare,
salutare, stimabile!...
BRÂNZOVENESCU
(asemenea)
Salutare!...
TIPĂTESCU
(închizând
uşa după ei,
grozav de plictisit)
A! (coboară.)
Scena VII
TIPĂTESCU, ZOE apoi CETĂŢEANUL
TURMENTAT
ZOE
(ieşind din stânga
repede)
S-a dus?... Ai văzut, Fănică?
Ai auzit? Şi Ghiţă nu mai vine... Fănică, Fănică, ne ameninţă o
nenorocire
grozavă...
TIPĂTESCU Taci! Vine cineva.
E Ghiţă desigur. (se repede la uşa din fund prin care apare
Cetăţeanul
turmentat.)
CETĂŢEANUL
(şovăind)
Sluga! (în
tot jocul
sughite şi şovăie.)
ZOE Cine e ăsta?
TIPĂTESCU Ce pofteşti d-ta?
CETĂŢEANUL Eu?... (sughite.)
Eu sunt alegător...
TIPĂTESCU
(nervos)
Cum te cheamă?
CETĂŢEANUL Cum mă cheamă? Ce
trebuie să spui cum mă cheamă... vorba e, sunt alegător? (şovăie.)
ZOE E turmentat?
TIPĂTESCU Dracul să-l ia! Nu
e nimeni afară: lasă să-mi intre aici toţi nebunii, toţi beţivii...
‘Aide, ieşi!
CETĂŢEANUL Nu sunt
turmentat... (zâmbind) coană Joiţico...
Las’ că ne cunoaştem... Mă cunoaşte
conul Zaharia de la 11 fevruarie... Nu e vorba, ţinem de d. Nae
Caţavencu... e
din Soţietate... dar vorba e, eu alegător... eu... (sughite)
apropritar,
eu pentru cine votez? (sughite) D-aia am venit. (şovăie.)
ZOE Trimite-l, Fănică, dă-i
drumul... e ameţit de tot...
TIPĂTESCU
(luându-l cu binişorul)
Fii bun, cetăţene, du-te.
Aldată mai vorbim.
CETĂŢEANUL Dar ce să vorbim
aldată?
ZOE A!
CETĂŢEANUL Acu ce treabă
avem?... Nu vă uitaţi la mine că sunt aşa de... Am făcut-o de oaie de
tot. Să
vezi d-ta cum de a devenit la băutură... (sughite)
că a fost lată de
tot...
TIPĂTESCU
(necăjit)
Fii bun, omule, şi-nţelege.
(vrea să-l apuce.)
CETĂŢEANUL Eu am găsit (sughite)
o scrisoare...
TIPĂTESCU şi ZOE O scrisoare!
CETĂŢEANUL Da. (cătră
Tip[ătescu].)
A d-tale cătră coana Joiţica... Am găsit-o alaltăieri seara pe drum,
când ieşeam
de la întrunire... Fă-ţi idee (sughiţă)
de alaltăieri seara până
azi-dimineaţă s-o duci într-un chef!...
TIPĂTESCU
(răpezindu-se şi
apucându-l cu amândouă mâinile de
gât)
Mizerabile!
CETĂŢEANUL Nu mă zgudui (sughite)
că ameţesc...
ZOE Lasă-l, Fănică, să vedem.
CETĂŢEANUL Lăsaţi-mă să vedeţi.
Când am găsit-o, de curiozitate am deschis-o şi m-am dus subt
un felinar, s-o
citesc. N-apucasem s-o isprăvesc bine... şi haţ! Pe la spate, d.
Caţavencu dă să
mi-o ia.
TIPĂTESCU Şi (desperat)
ţi-a luat-o?
ZOE
(acelaşi joc)
Ţi-a luat-o?
CETĂŢEANUL Aş! Am băgat-o în
buzunar. Zice d. Nae: “Aşa? Faci parte din Soţietatea noastră
şi primeşti
scrisori de la prefectul, cetăţene, bravos!” - Zic: (sughite)
Aş! De la
prefectul! - Zice: “I-am cunoscut slova... Ia arată-mi-o.
-Doamne păzeşte!” Ba
că dă-mi-o, ba că nu ţi-o dau, din vorbă-n vorbă, tura-vura, ne-am
abătut pe la
o ţuică... una-două-trei... pe urmă dă-i cu bere, dă-i cu vin, dă-i cu
vin, dă-i
cu bere... A făcut cinste d. Nae... l-am băut... oo! L-am băut!
ZOE Dar scrisoarea?
TIPĂTESCU Scrisoarea (se
repede la el strigând), unde e scrisoarea?
CETĂŢEANUL Nu striga (sughite)
că ameţesc!... O am la mine scrisoarea. (amândoi
îl ascultă şi-l privesc cu
îndoială şi nerăbdare nervoasă.) Da.
ZOE şi TIPĂTESCU S-ar putea!
CETĂŢEANUL Da... o am la
mine. (căutându-se prin buzunare). Ehei!
D. Nae zicea că-mi dă zece poli
pe ea; zic: nu trebuie, onorabile, parale... slava Domnului...
apropitar sunt (sughite),
alegător... (sughite şi se caută mereu.) Vorba e...
eu (sughite),
eu pentru cine votez? (se opreşte din căutat şi cu
simplicitate.) Am
pierdut-o! (se mai caută, apoi cu hotărâre.)
Am pierdut-o!
TIPĂTESCU A!
ZOE Ţi-a furat-o Caţavencu!
CETĂŢEANUL Adică d. Nae. Se
prea poate... că am şi dormit... Vezi d-ta (Zoe şi Tipătescu
îşi frâng
mâinile) fă-ţi idee... dă-i cu bere... dă-i cu
vin... dă-i cu vin... dă-i
cu...
TIPĂTESCU
(apucându-l şi
zguduindu-l)
Mizerabile! Ce ai făcut?
CETĂŢEANUL
(căzând pe un scaun)
Nu mă zgudui!
Scena VIII
ACEIAŞI - GHIŢĂ PRISTANDA
PRISTANDA
(intră
gâfâind într-un
suflet, prin fund)
Coane Fănică! Coană Joiţico!
TIPĂTESCU şi ZOE Ghiţă!
PRISTANDA Vine! Vine conul
Zaharia!
CETĂŢEANUL
(pufnind)
Conul Zaharia?... Nu mai
spune (sughite) că ameţesc...
TIPĂTESCU
(lui Pristanda,
arătând pe
Cetăţeanul turmentat)
Ia-l pe nenorocitul ăsta, şi...
ZOE Şi dă-i drumul prin dos,
pe scara a mică.
PRISTANDA
(ridicând pe
Cetăţeanul
turmentat)
’Aide, cetăţene! (îl
împinge spre dreapta.)
CETĂŢEANUL Nu mă-mpinge (sughite)
că ameţesc.
PRISTANDA
(acelaşi joc)
’Aide!
CETĂŢEANUL Vorba e... eu
pentru cine votez?...
PRISTANDA ’Aide!
CETĂŢEANUL Nu mă-mpinge (sughite)
că ameţesc. (iese, împins de Pristanda.)
Scena IX
ZOE, TIPĂTESCU, apoi GHIŢĂ
PRISTANDA şi TRAHANACHE
TIPĂTESCU
(răpede Zoii)
De Zaharia nu avem teamă: ştie
tot, dar nu crede nimica... N-ai auzit?
ZOE Fănică! Fănică! (Ghiţă
intră din dreapta.) Ce-ai făcut, Ghiţă? Ai fost la Caţavencu?
PRISTANDA Am fost, coană Joiţico...
Se lasă greu, greu de tot: ori o mie de poli, ori deputăţia...
TIPĂTESCU Trebuie să punem
mâna pe el. (hotărât.) Du-te
Ghiţă, ia jandarmi... viu ori mort, trebuie
să mi-l aduci la poliţie, acuma într-un moment...
ZOE Fănică!...
TIPĂTESCU Du-te.
PRISTANDA Ascult! (vrea să
pornească spre fund, în momentul acesta intră Trahanache cu
aerul triumfător.)
TRAHANACHE L-am prins cu alta
mai boacănă!
ZOE
(începând să
se jelească şi
căzându-i ca leşinată în braţe)
Nene! Nene!
TRAHANACHE Joiţico! (către
Tip[ătescu].) A aflat?
TIPĂTESCU Ştie tot!
TRAHANACHE
(îngrijind-o, după ce
a
pus-o cu ajutorul lui Pristanda pe fotoliu)
Bine, omule, nu ţi-am zis
să nu-i spui? O ştiam eu cât e de simţitoare! Iaca vezi! (toţi
o îngrijesc.)
Ei! Ţi-am spus că l-am prins pe onorabilul cu alta mai boacănă...
Ghiţă, iute
un pahar cu apă. (Ghiţă iese în stânga.)
TIPĂTESCU
(bătând în
palmele Zoii)
Care onorabil?
TRAHANACHE
(acelaşi joc)
Ei, ai puţină răbdare...
Caţavencu, de...
TIPĂTESCU Cu ce alta?
TRAHANACHE
(bătând cu putere
în
palmele Joichiţii)
Cu altă plastrografie...
Ce plastograf!
PRISTANDA
(care a venit cu paharul
cu apă)
Curat plastograf!
(Cortina cade)